După un lung martie cu ploi şi ninsori, prelungind o iarnă îndărătnică până dincolo de echinocţiu, în sfârşit începe primăvara. Cam târziu anul acesta ... nu face bine nici naturii care încerca să se trezească de ceva timp, dar nici facturii mele la gaz. Oricum, acum e bine, şi presupunând eu că plantele şi vieţuitoarele care apar timpuriu în primăvară se vor grăbi să recupereze timpul pierdut, m-am hotărât să ies la vânătoare cu aparatul foto, să mai scutur din amorţeala hibernală a corpului meu. Undeva aproape de oraş, într-o pădure de câmpie, fără pante şi denivelări, ca nu cumva să mă aleg cu febră musculară din prima.
Zis şi făcut: direcţia Satu Nou de Jos, imediat după Italsofa, la pâlcul de pădure de la ieşirea din oraş. Aşteptările mele s-au cam adeverit; imediat ce am intrat în pădure, am fost întâmpinat de tufe cu mâţişori şi covor de brânduşe:
Zis şi făcut: direcţia Satu Nou de Jos, imediat după Italsofa, la pâlcul de pădure de la ieşirea din oraş. Aşteptările mele s-au cam adeverit; imediat ce am intrat în pădure, am fost întâmpinat de tufe cu mâţişori şi covor de brânduşe:
Frumos ! Dar nu surprizător. Mă aşteptam oarecum la asta. Surprinzător e însă numărul lor mare; la o locaţie atât de convenabilă de oraş, mă mir că nu au fost rase de naţionalităţile înlocuitoare ca să le vândă pe piaţă.
Am întâlnit însă şi ceva mai puţin comun. Sau mai puţin observabil: licheni "înfloriţi". Specia Cladonia cristatella, sau "căciula soldatului britanic" într.o traducere liberă din engleză:
Am întâlnit însă şi ceva mai puţin comun. Sau mai puţin observabil: licheni "înfloriţi". Specia Cladonia cristatella, sau "căciula soldatului britanic" într.o traducere liberă din engleză:
Cresc pe lângă copaci, în locuri acoperite cu muşchi.
Cât despre cele care mişcă, desigur o grămadă de păsărele si un iepure speriat care m-a surprins sărindu-mi parcă din pământ la doar cinci metri în faţa mea. Astea orcum sunt prea rapide pentru aparatul meu (ca să nu-mi blamez reflexele) .
Insectele se mişcă însă mai puţin, deşi erau o grămadă. Lor le trebuie mai multă căldură pentru a prinde viteză. Aşa am putut imortaliza câteva din ele. cum ar fi aceşti gândaci roşietici care se delectau într-un buştean putred de pin mâncând lemn şi făcând galerii:
Cât despre cele care mişcă, desigur o grămadă de păsărele si un iepure speriat care m-a surprins sărindu-mi parcă din pământ la doar cinci metri în faţa mea. Astea orcum sunt prea rapide pentru aparatul meu (ca să nu-mi blamez reflexele) .
Insectele se mişcă însă mai puţin, deşi erau o grămadă. Lor le trebuie mai multă căldură pentru a prinde viteză. Aşa am putut imortaliza câteva din ele. cum ar fi aceşti gândaci roşietici care se delectau într-un buştean putred de pin mâncând lemn şi făcând galerii:
Cea mai multă forfotă însă am întâlnit-o la un muşuroi mare de furnici roşii. Asta da activitate. Erau puse pe construit şi prăduit. Treaba e că astea sunt periculoase dacă te apropii prea mult şi zăboveşti lângă cuibul lor. Am încercat vreo 4 - 5 shot-uri după care am plecat către casă scărpinându-mă de zor.
Numai bine, pe data viitoare, de la următoarea ieşire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu