luni, 3 august 2015

Munții Gutin: Baia Mare - Blidari - Valea Sturului - Poiana lui Dumitru

    Zi caldă de iulie cu temperaturi peste medie în oraș, destul de greu suportabile. Patru ore libere între problemele cotidiene. Ceva benzină în Duster, deci un moment propice  de a lua o pauză undeva mai la înălțime unde e mai răcoare.

    N-am mai fost pe Valea Sturului de vreo 20 de ani. Atunci eram pe jos, doar cu rucsac în spate, luam autobuzul până la Firiza, apoi per pedes, prin Blidari, lăsând în dreapta Piatra Bulzului, apoi mai sus și Piatra Caprei, microbarajul de la confluența văilor Stur cu Rostoșa spre dreapta, pe un drum îngust dar dealtfel frumos întreținut și asfaltat, ajungeam la Poiana lui Dumitru, la cca. 1000 m altitudine.
    Acum e mai simplu cu mașina, deși schimbările în 20 de ani sunt mai mult decât vizibile. Până la Firiza și apoi Blidari, totul cam la fel, exceptând drumul care este într-o continuă reparație datorită lucrărilor de aducțiune a apei. Ba de la Firiza la Blidari drumul devine din prost în mai prost, ajutat și de traficul greu al camioanelor și betonierelor ce ajută la construirea unor case și vile de vacanță ce se întind hăt bine pe vale în sus, încă vreo 2-3 kilometrii după păstrăvăria Pistruia, loc ce altădată era considerat capătul localității. Mai sus apoi de Piatra Caprei, o carieră de piatră particulară ce nu exista pe-atunci, ce-i drept frumos îngrijită și exploatată. În fine confluența cu valea Sturului, cu microbarajul și apoi ... alte micro-instalații și microbaraje apărute pe vale mai în sus, toate aparținând de Electrica. Drumul frumos asfaltat de altă dată e acum transformat într-un veritabil drum de off-road (șanțuri, pietre, gropi și tot ceea ce implică) cu petice de asfalt ici-colo amintind de drumul bun de odinioară. Am întâlnit în alte locuri drumuri forestiere ce n-au fost modernizate niciodată, și totuși se prezentau în condiții mai bune. Dar prin multitudinea de schimbări, și nu toate bune, Valea Sturului pare aceeași: vijelioasă, cu cataracte, cascade și aspecte de canion ici-colo.

Valea Sturului


    Pe lângă vale mai hoinăresc fluturi ce preferă habitatul montan, sorbind din când în când minerale de pe malurile apei, deși parcă mai puțini ca altădată: Nymphalis antiopa, Limenitis populi, Fabriciana adipe, Apatura iris.

Apatura Iris - femelă, la sorbit de minerale
    Cele două cascade mai mari par deasemenea neatinse. Cea mai din vale e mai înaltă și mai spectaculoasă, însă nici cea de sus nu e de nebăgat în seamă.

Valea Sturului - cascada de sus


Valea Sturului - cascada de jos
   Drumul urcă încet și așa printre șanțuri, gropi și pietre, ajunge pe platoul vulcanic central al Gutinului. Pădurea de foioase se transformă ușor în conifere, pantele se domolesc, relieful devine lin și relativ plat.  Vechile curgeri de lavă au format aici un strat impermeabil aproape orizontal unde apa băltește formând mlaștini oligotrofe bogate în floră și faună specifică.  
  
    Poiana lui Dumitru am găsit-o la fel ca acum 20 de ani. Curată, frumoasă și îngrijită. Se vede că aici ajung de obicei oameni ce iubesc muntele și natura. Sunt amenajate câteva locuri de camping precum și indicatoare și tăblițe de informare turistică.

Poiana lui Dumitru - mlaștina oligotrofă, înconjurată de molizi.

Poiana lui Dumitru și Valea Sturului la obârșie


 Mlaștina, declarată Monument al Naturii, e plină de flori montane de vară, unele mai comune, ca sânzienele, altele mei specifice precum bumbăcarița. În plină inflorescență am găsit Hieracium aurantiacum, o compozită relativ comună în zona montană:

Hieracium aurantiacum

De asemenea înflorită era și Dactylorrhiza maculata ssp. fuchsii, orhidee de habitat montan considerată vulnerabilă, dealtfel cam ca toate orhideele din România, precum și Ligularia sibirica, plantă cu statură înaltă, specifică mlaștinilor montane.

Dactylorrhiza maculata ssp. fuchsii


Ligularia sibirica


Ligularia sibirica - detaliu inflorescență

   În partea superioară a poienii se află vechea cabană forestieră Poiana lui Dumitru, renovată și îngrijită și ea, loc bun de odihnă și relaxare. Din Poiană, accesul pe drumurile forestiere ce se despart în toate direcțiile te pot duce la Runcu și Cheile Tătarului apoi la Izvoarele, sau la Poiana Lungă și Poiana cu Brazi, deasemenea mlaștini oligotrofe declarate monumente naturale, de unde se poate cobora în satele de pe valea Mara sau la Săpânța. Poteci marcate sau nu te pot duce la Tăul lui Dumitru, Vf. Pleșca,  sau Vf. Sturului.

C.F. Poiana lui Dumitru


    Pădurile de conifere alternând cu cele de foioase ce înconjoară poiana sunt de obicei populate cu ciuperci de tot felul; de data asta, datorita perioadei ceva mai uscate, m-am ales doar cu asta, frumoasă dar amară și necomestibilă:

Caloboletus calopus

Excursie efectuata in 18 iulie 2015.



3 comentarii:

  1. Salut,Petru!
    Am ajuns aici de pe blogul lui Victor si ma bucur.
    Imi place cum descrii,imi plac fotografiile.
    Felicitari!
    Mi-au placut mult pozele cu microcristalele.Chiar au reusit bine.Au si claritate si profunzime.
    Voi mai trece sa mai vad ce ai pe blog.
    Mult bine!
    Alexandru (fosile)

    RăspundețiȘtergere
  2. Un traseu bine documentat, multumesc.

    RăspundețiȘtergere

Despre mine

Baia Mare, Maramureş, Romania
Născut la Baia Mare, Maramureş, România. Absolvent al Facultăţii de Chimie (1995) şi a Academiei de Muzică Gh. Dima (2007) ambele la Cluj. Pasionat de excursii si natură încă din copilărie; fotografia a venit puţin mai târziu, în adolescenţă, în principiu ca accesoriu în excursii, devenind în timp o pasiune la fel de importanta precum ieşirile în natură. Azi orice excursie fără un aparat foto la mine mi se pare inutilă.